UNI EN ISO 16890: 2017
Reglementări UNI EN ISO privind filtrarea aerului.
În iunie 2018 a intrat în vigoare noul standard UNI EN ISO 16890: 2017, care aduce modificări substanțiale în metodele de încercare și în clasificarea filtrelor din clasele G la clasele F (standardul UNI EN 779: 2012), utilizate în sistemele comune de ventilatie.
Număr standard:UNI EN ISO 16890: 2017
Titlu: Filtre de aer pentru ventilatie generala
Partea 1:Specificații tehnice, cerințe și sistem de evaluare a eficienței pe bază de particule (ePM)
Standardul transpune:
EN ISO 16890-1: 2016
Standardul adoptă:
ISO 16890-1: 2016
Comisii tehnice: [CTI - Materiale, componente si sisteme pentru purificarea si filtrarea aerului, gazelor si fumului]
Data efectivă:23 martie 2017
Rezumat:
Standardul stabilește un sistem de clasificare a eficienței filtrelor pentru ventilația generală pe baza de particule (PM). Această parte a standardului oferă o descriere a procedurilor de testare, specifică cerințele generale pentru evaluarea și marcarea filtrelor, precum și pentru documentarea rezultatelor testelor. Standardul este destinat să fie utilizat împreună cu ISO 16890-2, ISO 16890-3 și ISO 16890-4.
Standardul se aplică elementelor filtrante cu o eficiență de filtrare PM1 care nu depășește 99% atunci când sunt testate cu procedurile definite de standard.
Standardul aprobat cu 100% din voturi de către țările participante la comitetele tehnice CEN și ISO înlocuiește standardele americane ASHRAE 52.2 și standardele europene UNI EN 779:2012.
În ISO 16890: 2017, filtrele nu mai sunt împărțite în clase de eficiență grosieră (G), Medie (M) sau Fină (F);
dar vor fi împărțiți în 4 clase:
ISO grosier, ISO ePM 10, ISO ePM 2,5 și, în sfârșit, ISO ePM _cc781905-5cde-cf58d_2,5
